Migration Profile of the Republic of Moldova

De la proclamarea independenței pe 27 august 1991, Republica Moldova a trecut prin mai multe perioade de migrație care pot fi distinse prin mai mulți factori, precum dinamica, cum ar fi factorii push-pull, nivelul de prevalență a migrației, direcția și compoziția fluxurilor migratoare, durata și statutul legal de ședere al migranților în țările gazdă.

Actualmente, Moldova este în primul rând o țară de origine a migraților, și într-o măsură mult mai mică, o țară de destinație sau de tranzit pentru migranți. În ceea ce privește tranzitul migranților, datele arată că doar un număr nesemnificativ de migranți iregulari care urmăresc să ajungă în UE folosesc Republica Moldova ca țară de tranzit. În Republica Moldova predomină emigrația, în timp ce imigrația persoanelor de origine străină poate fi descrisă ca fiind nesemnificativă din punct de vedere statistic.

Prin urmare, Moldova este o țară sursă de migranți. în jurul anului 2000, emigrația a crescut progresiv și semnificativ în raport cu numărul populației republicii.

Diverse surse oficiale și independente furnizează date cu privire la tendințele migrației în RM.

Conform datelor Poliției de Frontieră, la 31 decembrie 2015, numărul cetățenilor moldoveni care locuiesc în prezent în străinătate a fost egal cu aproximativ 753,800 persoane, dintre care aproximativ 20,000 au fost plecați pentru o perioadă de 12 luni sau mai mult. Conform studiului NEXUS realizat în 2013, întitulat „Studiu de gospodării: profilul  migrațional al țării (2013)“ – 411,566 de persoane au fost plecate în străinătate, dintre care 30% provin din mediul urban și 70% din mediul rural.

Migrația temporară a forței de muncă rămâne să fie cea mai răspândită formă de emigrare din Moldova. Prin urmare, datele Anchetei forței de muncă, efectuate anual de către Biroul Național de Statistică, relevă o creștere de la 138,000 în 2000 la 341,900 în 2014 a lucrătorilor migranți, inclusiv persoanele în vârstă de 15 ani și peste, care au plecat în străinătate în scopul de muncă sau pentru a căuta un loc de muncă în momentul în care a fost efectuat sondajul.

De la sfârșitul anilor 1990, migrația din Moldova a fost direcționată spre două regiuni: Comunitatea Statelor Independente (CSI), predominant Rusia (mai mult de 55% din migranții moldoveni în 2014), precum și Europa de Vest, în special în Italia (mai mult 15% dintre migranții moldoveni în 2014).

Principalul factor de respingere (în engl. – push factor) a migranților moldoveni este de natură economică: sărăcia, lipsa locurilor de muncă adecvate și salariile mici, în timp ce nivelul ridicat de trai în străinătate acționează ca un factor de atragere (în engl. – pull factor).

Însă acum, guvernul, prin politica sa națională în domeniul de migrație, acordă mai multă atenție migrației (atât emigrării, cât și imigrării), din motiv că aceasta are un impact considerabil asupra dezvoltării tuturor sectoarelor societății și pentru că țara a stabilit o serie de obiective de apropiere către UE.

Gestionarea fluxurilor migraționale ale Moldovei, dintre care multe nu sunt iregulare, reprezintă o provocare majoră pentru Guvernul Republicii Moldova și partenerii săi din comunitatea internațională, inclusiv OIM. Țara a avut probleme cu traficul de ființe umane.

Este imposibil să dăm un număr total de cazuri de trafic în persoane pentru că multe cazuri nu sunt raportate la organele de drept și/sau instituții de asistență socială. Scara completă a fenomenului de trafic în persoane de la sau în Moldova rămâne necunoscută, întrucât multe din victime nu sunt identificate, fie în țările de destinație sau în Moldova. Eșecul de a le identifica este cauzat de schimbările tendințelor în fenomenului traficului, frica victimelor de a fi stigmatizate, nivelul scăzut de auto-identificarea victimelor, cunoaștere limitată a drepturilor omului și a problemelor legate de traficul în persoane, precum și incapacitatea sau lipsa de voință a unor victime de a raporta experiențele lor autorităților.

Cu toate acestea, putem estima amploarea fenomenului traficului de persoane în Moldova prin numărul total de victime asistate de misiunea OIM în Moldova. Pentru anii 2000-2013, acest număr a constituit 3,194 persoane.

Tendințele menționate mai sus sunt provocări de diferită natură pentru un management modern și eficient al migrației

Creșterea gradului de conștientizare că migrația este un fenomen ca fenomen capabil să producă nu doar rezultate pozitive, ci și rezultate pozitive de dezvoltare a țării, dar și angajamentul de a  gestiona proactiv provocările și oportunitățile migrației, au condus la intensificarea eforturilor de a elabora o legislație și politici migraționale eficiente.

În conformitate cu standardele internaționale și având în vedere aspirațiile de integrare europeană ale țării, OIM a sprijinit adoptarea și punerea în aplicare a unui șir de practici, documente conceptuale și legi care determină politica migraționistă în domeniile-cheie ale managementului migrației.

Guvernul Republicii Moldova a recunoscut necesitatea unei abordări coordonate și integrate de gestionare a migrației, de exemplu cum ilustrează Strategia Națională de Dezvoltare 2012–2020, valorifică beneficiile remitențelor și emigrării tinerilor, precum și Strategia națională privind migrația și azilul 2011–2020.

Acesta din urmă are ca scop dezvoltarea politicilor inter-sectoriale în domeniul migrației legale, sistemului de azil, migrației iregulare, gestionării integrate a frontierelor, politicii de vize, respectării drepturilor și libertăților omului, etc. Strategia națională în domeniul migrației și azilului 2011–2020 recunoaște necesitatea de a face legătura dintre managementul migrației și politicile economice și sociale.

Cu toate acestea, prevalența migrației și a multiplelor efecte ale acesteia asupra Moldovei condiționează necesitatea evaluării corelației dintre migrație și fiecare domeniu sectorial de dezvoltare și în continuare integrarea impactului acesteia în elaborarea politicilor publice.